And now what?

Ma tot uit si eu ca cetateanul la televizor, la stirile de pe internet, pe bloguri, pe editoriale si alte asemenea. Subiectul manifestatiilor din intreaga tara si din Bucuresti este in mod evident o tema ce se cere din ce in ce mai mult comentata.

Colegul si coautorul acestui blog, profesorul Hacean, care detine in prezent o alta fituica online, "Colectionarul de date", a initiat interogari cu privire la proteste. Dar colegul meu, profesorul Hancean, care preda la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, nu este singurul si nici macar cel mai cunoscut. E drept ca ma asteptam de la dansul, in calitatea lui de colectionar de date (auto-proclamat), sa colectioneze imagini, citate, analize la cald etc pe baza carora sa ma apuc eu acum sa scriu pareri, propuneri, sugestii etc. Colectionarul de date m-a dezamagit din punctul asta de vedere, el s-a apucat sa se intrebe metaforic "Cine organizeaza si regizeaza aceste proteste? Cum a luat nastere ideea protestelor? Care este scopul real al acestor demonstratii? De ce Opozitia a refuzat in primele zile asocierea explicita si directa cu protestul? De ce Irinel Columbeanu a facut o baie de multime aseara (15.01) – o baie cam rece, noroc cu haina de blana pe care o avea – ? Unde a plecat Irinel Columbeanu dupa protest, cu taxi-ul?" Pai ce raspunsuri sa obtinem la aceste intrebari? Si chiar daca aflam raspunsurile astea la ce ne folosesc ele. Va propun sa o luam un pic altfel...

Foto: Constantin Barbu / HotNews

In Romania se protesteaza. Asta este dupa parerea mea cea mai mare veste din 1996 incoace. In 1996, pentru cei mai tineri dintre cititorii nostri fideli, s-a  intamplat in Romania un mare eveniment: democratia a invins iar regimul neocomunist iliescian a fost schimbat democratic prin vot. Ce s-a intamplat dupa aia pana astazi poate face obiectul unui alt articol/analize etc. In 2012, la vreo 16 ani mai tarziu, democratia exista in Romania si se manifesta sub forma protestului si exprimarii libere pe strada a cetatenilor si cetatenelor. Probabil acest moment trebuie savurat de noi toti. Traim intr-o tara democratica, in care libertatea de exprimare nu este doar un concept ci iata o realitate, se intampla, putem sa o atingem (si sa urlam este :)). Ba chiar, ar trebui sa fim si mai linistiti pentru ca...
In Romania se protesteaza pentru democratie, libertate, bunastare. Daca privim "contextul international" trebuie sa fim fericiti ca in Romania pe strada ies diverse persoane, grupuri de persoane, care sustin idei democratice spre deosebire de exemplu de tara vecina si prietena Ungaria, unde extremismul de dreapta se manifesta impotriva democratiei si a libertatii. Pe scurt, fara sa intram in analize inutile, cred ca putem sa cadem de acord ca la noi pentru prima data in ultimii ani e "mai bine ca la ei". Si totusi...
In Romania se protesteaza si atat. Aici lucrurile incep sa se coloreze din perspectiva privitorului neangajat. Las, de la birou, de pe canapea, din fotoliu din fata televizorului sau ceva mai angajat (cu salariu bineinteles) in studioul de televiziune, privitorul "analist" emite pareri, opinii, comentarii sau verdicte. Dar, dincolo de toate astea, eu ma uit la televizor si vad ca nimeni, in ultimele zile (4 sau 5 depinde cum numaram), nu reuseste un lucru relativ necesar (cred eu): sa construiasca ceva pe baza acestei manifestari populare a nemultumirii individuale. Sa ii luam pe rand: partidele politice din Romania sunt incapabile sa gestioneze nemultumirile (puterea) si incapabile sa coaguleze miscarea in jurul unei agende care sa triumfe la vot (opozitia). "Societatea civila" este la televizor aproape tot timpul insa nici ea nu prea stie ce sa zica, in afara de faptul ca oamenii sunt nemultumiti. Pai multumesc asta vad si eu la televizor ce rost are sa imi comentezi. E ca la meciurile de fotbal de la televizor cand comentatorul iti povesteste exact ceea ce vezi oricum si singur pe ecran (cutare ii paseaza lui cutare sut si ratare). Dar Radu Cosasu a scris de mult despre acest stil de "comentariu sportiv". Si Mircea Dinescu la un moment dat la Realitatea in direct a tinut sa zica "mai lasati-ma cu transmisiile astea in care o fatuca ne povesteste ce vedem si noi pe ecran" (e mai mult o parafraza, Dinescu avea ceva de povestit despre escapada lui in Piata Obor si cum a incurajat el un cetatean sa se transforme in societate civila). Ramane insa un fapt evident: "liderii de opinie" de la televizor nu prea stiu ce sa faca cu aceste proteste. Televiziunile... pai televiziunile fac ce stiu ele ca trebuie sa faca: transmit in direct. E fascinant cum cel putin patru televiziuni transmit cu cel putin trei reporteri insotiti de cameramani mobili, plus una sau doua camere fixe, live in direct non-stop (minus cele cateva minute de publicitate obligatorii ca doar trebuie sa aibe bani sa plateasca legatura la satelit si curentul electric si motorina de la generatoare) si totusi cumva rateaza fix momentele importante. E ceva groaznic de frustrant: sa te uiti ore in sir la televizor si in momentul in care chiar se intampla ceva "senzational" sa ratezi si sa fie nevoie sa vezi cateva ore mai incolo inregistrat. Liderii autodeclarati: presedintele tuturor romanilor Dan Diaconescu... huo; primarul tuturor bucurestenilor Irinel Columbeanu - huo cu bonus bobarnace; fostul primar Viorel Lis... aproape un bobarnac, dar asta pentru ca de fapt cine isi mai aduce aminte cine e Viorel Lis... si la final reporterii televiziunilor: sacrificati pe altarul stirilor, batuti, capete sparte, sange siroind. Respect. Oare de ce si-au luat-o reporterii de televiziuni cel mai rau dintre toti nevinovatii care au fost la proteste pasnice?
In Romania se protesteaza pasnic (intrucatva). In vidul total de idei care inconjoara protestele este absolut explicabil si normal sa apara si momentele necesare de violenta. Pai cum: te duci tu stai ore in sir in picioare, tremuri de frig, agiti o mana, un fular, un mesaj, o cruce sau un sicriu (de o parte a gardului) sau stai cu geaca si plasticele alea pe tine cu casca pe cap si bastonul la cingatoare (de partea cealalta a gardului) si la plecare cel putin sa arunci o piatra, sa nu spargi un cap sa nu pocesti o mecla enervanta? E normal, omul se descarca nervos. E mai bine asa, plecam toti la culcare multumiti. Tineretul ca a incendiat si a spart un geam de la placintarie sau de la vodafon (ce or fi avut cu vodafonu domne?) sau de le exchange, jandarmul satisfacut ca a fugit pe strada, a tras cu pusca aia misto cu care nu prea apuca sa traga decat la antrenament unde stim doar ca nu e ca in realitate si a ciomagit pe cineva. Pe un blog cineva scria ca treaba jandarmului este sa bata. "Romania stat politienesc". Eu as indrazni sa zic ca jandarmul este manifestarea "violentei legitime exercitata de stat pe teritoriul sau". Intelectualisme.
Democratia romaneasca este frumoasa. Asta ar fi concluzia pe care am putea sa o extragem partial din cele de mai sus. Fiecare persoana are o agenda (evident) si o striga in piata, la televizor, pe blog sau acasa. Cred ca este cel mai frumos exemplu pe care un absolvent de stiinte politice ar putea sa il ofere ca ilustratie pentru ce inseamna democratia directa. Pensiile mici, Rosia Montana, saracia, taxa auto, FMIu', Banca Mondiala, mafia, coruptia (si lista ar putea sa fie continuata de un colectionar adevarat), sunt elementele amestecului eterogen de subiecte generoase si oameni frumosi pe care il putem admira zilele astea nu doar in Bucuresti ci peste tot prin tara... a pana si "galeriile" s-au concentrat si au decis ca protesteaza impotriva legii care ii pedepseste cu inchisoarea daca intra cu petarde si fumigene pe stadion.
Deci despre ce e vorba? Fie ca ne place sau nu, dincolo de admiratia fenomenului democratic al protestului in sine o serie de ganduri ar trebui sa ne preocupe. Democratic vorbind exista mai multe solutii dar doar una dintre ele va ajunge sa fie "rezolvarea". Analistii politici au exprimat o multime de idei, principii, previziuni pe care un cititor cu adevarat interesat le poate cauta in spatiul virtual si le poate parcurge. Pe mine aici nu ma prea intereseaza pentru ca le gasesc foarte putin fundamentate fie pe o intelegere a realitatii din strada, fie pe o intelegere a conceptelor teoretice fundamentale. Sa exemplific: se afirma ca actiunea din strada este o "actiune colectiva spontana", ca Basescu si "ai lui" nu au inteles ca "noul management public s-a dovedit gresit" ca atare reforma bazata pe principiile acestui "nou management public" nu poate fi tolerata si nici realizata. Pai, fara sa intram in chestiuni academice aici, actiunea colectiva spontana este un oximoron, pentru ca o actiune colectiva, prin definitie presupune niste alegeri rationale facute de persoanele dintr-o comunitate care vor sa isi rezolve o problema. Iar noul management public se bazeaza, teoretic, pe "descoperirea" ca birocratia este nu doar ineficienta ci si contra-productiva. Daca ne aducem aminte ca inainte de inceputul protestelor chiar Curtea de Conturi a Romaniei a publicat un raport (cum face in fiecare an de altfel) in care constata faptul ca chiar institutiile publice sunt cele care au privat bugetul statului de o suma frumusica am putea sa fim inclinati sa fim de acord cu faptul ca "Statul" poate ca ar trebui un pic reformat. Dar se striga in strada "Reforma statului"? A zis cineva care ar fi alternativele la reforma statului? Opozitia politica cere proteste de strada si mai ample... cere demisii (a ministrului, a primului-ministru), suspendarea presedintelui. Opozitia analista condamna "noul management public", fara a intelege prea bine ce e el. Blogurile fierb, opiniile curg.
And now what? Sa fim romani domne ca a fost ziua lui Eminescu... Bun si? Ma tot intreb. Eu ma gandeam asa in timp ce priveam: un plan ne trebuie. Agenda individului din piata trebuie cumva transformata in politici la nivelul statului. Democratia nu poate functiona doar direct, ea trebuie sa se manifeste sub forma politicilor si a guvernarii "bazate pe dialog". Da si asta cu dialogul e amuzanta... cine cu cine dialogheaza? In piata dialogheaza om cu om, apoi grup de oameni cu grup de jandarmi. In politica dialogheaza institutii si organizatii. Societatea civila organizata, institutiile si organizatiile statului, alte tipuri de actori dialogheaza pentru a stabili agende, masuri, politici. Preferintele individuale se agrega in general in preferinte colective care se manifesta mai apoi sub diferite forme intr-o dinamica institutionala continua care face ca o democratie sa functioneze si sa fie ceva mai mult decat o adunare eterogena de persoane. Sunt de acord, Jos Basescu, Jos Guvernul, Jos Dictatura (care?)... insa nu pot sa nu ma intreb "Bun si?". Care e alternativa democratica institutionala? Ce punem in loc? Care e programul? Inteleg: liberatea, democratia, egalitatea, unitatea trebuie sustinute si aparate. Evident permanent si vigilent. Ma bucur ca oamenii intr-un final au iesit sa apere si sa sustina ce e important pentru ei. Ma bucur ca pentru ei principiile democratice sunt importante. Dar toate aceste principii daca nu le traducem in guvernare, in institutii, in politici nu vor produce niciodata bunastarea mult dorita.

Chiar daca Basescu isi da demisia, chiar daca Basescu este suspendat, chiar daca vor fi organizate alegeri anticipate, chiar daca nu vor fi alegeri anticipate, chiar daca guvernul Boc va fi remaniat, chiar daca nu va fi remaniat, chiar daca protestele de strada vor continua, chiar daca nu vor continua, chiar daca USL castiga detasat alegerile, chiar daca nu castiga alegerile, dincolo de toate astea ramane o problema: cum? Ca parca vad ca la alegeri programul partidelor va fi "anti-PDL" si atat... iar oamenii din strada parca ziceau (unii dintre ei) ca sunt impotriva spectrului politic, ca nu sunt reprezentanti... a pai asta deja devine o problema serioasa... analistii? cineva? pe asta cum o rezolvam?