Ce aflam cand desenam

Cum stai si desenezi te bucuri cand gasesti ceva care sa fie frumos si sa fie si pe o serie de timp. Astazi am ales intamplator sa desenez cum a evoluat din 2006 cursul de schimb dintre RON si EUR (sau invers cum vreti ca tot aia e). Multumesc site-ului www.cursvalutar.ro care ne ofera tuturor datele gratis (au si ei grafice dar asta al meu e mai frumos).

Intrebarea mea este: Unde ne duce sageata?
Interpretarea optimista este aceea ca 1) intre 2008 si 2009 ne-a fost mult mai rau :) (noroc ca eram majoritatea beti din cauza revelionului si nu ne-am prins) si 2) 2007 a fost cel mai bun an din ultimii 6 ani. Ce s-a intamplat in 2007 domne? A da, am aderat la UE :)

care e interpretarea pesimista?

Va urma...

Testul lui Chi patrat...

Educatia face in mod evident valuri mari de tot in ultima vreme. Dorim insa sa ne retragem din viata politica inspre viata stiintifica. A copiat profesorul Mang articole de la japonezi? Nu ne intereseaza absolut de loc. Ceea ce ne intereseaza insa este ca prof. Mang nu stie matematica ba mai mult nu intelege o functie fundamentala pe care pana si absolventii de stiinte socio-umane (care habar nu au de fapt matematica) o cunosc. Testul Chi patrat este folosit printre altele si in statistica sociala destul de des. Rolul lui, in statistica cel putin, este acela de a indrepta cercetatorul in directia "buna" in analiza relatiilor dintre variabile. Pentru aceia dintre noi care nu stiu matematica, statistica si nici nu vor sa invete, putem explica pe scurt faptul ca Chi patrat este un test care poate fi folosit pentru a determina daca doua variabile calitative (adica care nu sunt exprimate in cifre) sunt independente (adica nu au influenta una asupra celeilalte). Putem sa dam asa rapid un exemplu aleator: exista vreo relatie cauzala intre variabila cinstit (care poate lua valorile DA si NU) si variabila numelui ministrului educatiei (care poate lua valorile Popescu, Ionescu, Georgescu, Funeriu, Baba, Marga, Andronescu, Mang, Dumitrescu etc.)? Scorul lui Chi patrat interpretat in functie de gradele de libertate si de probabilitate ne poate spune asta... e drept ca nu suntem matematicieni precum sunt autorii articolelor (japonezi si romani deopotriva) si deci nu vom insista mai mult. Ceea ce ne atrage insa atentia este faptul ca Chi patrat asta are un simbol, care in matematica (caci stiinta asta e puternic "simbolificata") arata cam asa   χ<sup>2   (l-am pus mai mare sa se vada clar si pentru cei care folosesc ochelari de vedere). Atentie: aceste simboluri sunt foarte importante mai ales la matematica. In limba matematica folosirea unor diferite simboluri poate duce in mod evident la erori mari, cum ar fi oare sa scriem + in loc de - ?


Daca ne uitam la articolul japonez aflam ca in el este vorba, printre altele, si despre modul in care folosind testul de corelatie</sup> χ^{2 niste cercetatori au reusit sa dezvolte niste algoritmi, criptografie, mai departe nu mai conteaza si nici nu are sens sa mai incercam sa intelegem. Daca ne uitam apoi la articolul romanesc constatam cu stupoare oarecum ca autorii vorbesc despre un banal} X<sup>2 adica despre X la puterea a 2-a sau X patrat.


Concluzie: nu este domnilor vorba de plagiat aici, caci e vorba de functii complet diferite. Japonezul vorbeste de functia chi patrat iar romanul vorbeste in articol despre x patrat.</sup>


E drept ca, din punct de vedere stiintific, articolul romanesc este nul. Caci expresia matematica X2(X) al lui X (o functie pentru cine nu stie matematica) nu are niciun sens in limba matematica (caci se citeste cam asa functie de x patrat de x de x, adica este o tautologie). E drept ca autorii articolului printre care si domnul Mang pot zice ca i-a tradat tehnoredactarea (ca si pe doamna Dumitrescu)si ca ei despre chi patrat vroiau sa scrie dar le-a iesit X caci nu au stiut sa introduca in word simbolul pentru chi patrat. Se intampla ce e drept caci nu toata lumea a descoperit in Word butonul numit "Insert symbol" si doar pentru ca esti profesor de "calculatoare" nu inseamna ca trebuie sa stii sa scrii pe calculator. Ceea ce ramane insa din toata aceasta poveste este ca e evident ca domnul profesor Mang nu stie matematica, in sensul ca nu cunoaste simbolurile de baza din matematica, il confunda pe chi patrat cu un X banal. Desigur, ca si in cazul doamnei Dumitrescu, asta nu il face sa fie un profesor mai putin excelent, un administrator desavarsit si in cele din urma un om cinstit. Ba chiar se confirma clar faptul ca si el se potriveste profilului dezirabil pentru un ministru asa cum a fost el declarat de Victor Ponta. Domnul Mang este cinstit dar mai putin competent. Asta inseamna ca poate sa invete si sa devina in scurt timp competent, fiind un om cinstit la baza.

Noutati prin educatie

Revolutia a invins si s-a institutionalizat. Dupa ce in urma cu cateva luni  scriam despre revolutia populara spontana care a cuprins Romania, iata-ne in fata momentului care survine natural in existenta oricarei revolutii. Ea se termina, se institutionalizeaza si da nastere unei noi lumi sau structuri sau ordini. O sa ziceti dragi cititori ca desigur o revolutie este revolutie pentru ca duce la schimbarea "revolutionara" a regimului sau a sistemului (fie el si politic). Asadar ne putem astepta ca daca intr-un sistem politic democratic se produce o revolutie acesta sa se transforme intr-un altfel de sistem politic. Sau daca se schimba regimul sa trecem domne si noi de la semiprezidential parlamentar la un altul sa zicem. Deci a fost domne revolutie? A venit binele in locul raului? Este Romania acuma mai bine decat era in urma cu sase luni?

Sa ne uitam la o singura mica parte din marele ansamblu care este universul: educatia. De ce la educatie o sa ziceti ca pe cine intereseaza cand sunt mize mai mari aici? Pai e simplu: la asta ne pricepem. Dar totusi e oarecum mai important, caci e un semnal destul de clar si evident cu privire la valori, la ce ne propunem pentru viitorul societatii, la perceptia omului cu privire la modul in care doreste ca viitoarele generatii sa fie, sa gandeasca si sa faca. Desigur, o sa ziceti ca este inutil, caci Ponta, Victor, fost procuror si asistent universitar nu putea sa gaseasca o propunere de ministru pentru educatie mai buna decat o doamna jurista, profesoara universitara si rectora a uneia dintre cele mai prestigioase universitati private din Romania: UCDC (sau mai bine zis Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir). Potrivirea dintre doamna prof. univ. dr Corina Dumitrescu si postul in care a fost nominalizata este perfecta, mai ales intr-o perioada in care Ministerul Educatiei se confrunta cu numeroase procese, unele pierdute, altele castigate, altele pe rol. A sa nu uitam, chiar cu asociatia condusa de doamna Dumitrescu e un proces care s-a incheiat dar evident continua, pentru ca justitia in Romania este fluida, curge precum timpul.

Dar nu despre calitatile profesionale ale fostei Secretare Generale a Ministerului Justitiei si nici despre calitatile de manager ale dansei este vorba. Suntem, de asemenea, absolut convinsi ca doamna Dumitrescu ar fi ajuns ministra a educatiei chiar si daca nu ar fi fost recomandata de sotul ei, deputat si presedinte al comisiei de invatamant din Parlament. Important asadar nu este CV-ul viitoarei ministre a educatiei, dupa cum multe site-uri de stiri se tot zbat sa publice, ci ideile, valorile, gandurile, planurile si pe scurt chestiile care o anima. Si unde altundeva putem afla aceste lucruri mai bine decat in Programul de guvernare propus de viitorul guvern si asumat politic. Pentru pasionatii de lectura "Programul de guvernare" pentru urmatoarele luni poate fi descarcat aici.Pentru aceia lenesi va reproduc eu mai jos cu ghilimele ce scrie la capitolul EDUCATIE, care poarta cumva interesant numarul 13 (pentru aceia dintre noi care sunt mai degraba superstitiosi).

Deci iata (imi permit sa si subliniez in text niste obiective):

Învăţământ preuniversitar
 Gestionarea în condiţii optime a examenelor naţionale
 Reducerea abandonului şcolar inclusiv prin redeschiderea școlilor care au fost închise în 
mod abuziv
 Finalizarea programului de campusuri şcolare
 Formarea personalului din învăţământ prin programe POSDRU
 Asigurarea acoperirii normelor cu personal didactic titular în învățământ
 Eliminarea violenţei din şcoli
 Învățământ profesional racordat la piața muncii
 Programe adecvate pentru grupurile vulnerabile
 Programe pentru cei care au părăsit timpuriu școala (programul celei de-a doua șanse)
 Autonomie pentru şcoli şi autonomie profesională pentru cadre didactice
 Implementarea programului „Şcoala de după şcoală”
 Adecvarea manualelor şcolare la noul curriculum
 Realizarea unui parteneriat corect cu autoritatile administratiei publice locale
Învăţământ universitar
 Deblocarea posturilor din învăţământul superior
 Revizuirea cifrelor de şcolarizare
 Susţinerea doctoranzilor și post-doctoranzilor prin burse din programe POSDRU
 Regândirea criteriilor de promovare a cadrelor didactice în concordanţă cu realitatea sistemului de învăţământ românesc cu menţinerea calităţii drept condiţie primordială de funcţionare a sistemului de învăţământ
 Utilizarea mai eficientă și transparentă a resurselor
 Susţinerea cercetării ştiinţifice din domeniile cu potenţial de performanţă;
 Încurajarea prin mecanisme de finanţare a abordărilor interdisciplinare cu potenţial de aplicare în realizarea de produse;
 Susţinerea excelenţei ştiinţifice prin finanţarea adecvată, inclusiv a transferului tehnologic cu efecte în creşterea şi dezvoltarea economică.
 Utilizarea fondurilor structurale pentru dezvoltarea infrastructurii comune orientate pe cercetare sau tehnologie;
 Canalele de finanţare care să sporească conectivitatea dintre universităţi, institute de cercetare, agenţii şi companii pentru reducerea distanţei de la ştiinţă la aplicaţie;
 Asumarea cu prioritate de către Guvernul României a proiectului de construire a celui mai puternic laser din lume, unul din primele cinci cele mai importante proiecte de realizat din fonduri europene şi susţinut de către Consiliul Investitorilor Străini.
 Sprijinirea revistelor științifice românești în vederea creșterii scorului relativ de influență
M.E.C.T.S.
 Finalizarea procedurilor parlamentare pentru Codul Educației
 Relansarea dialogului cu partenerii sociali
 Relansarea dialogului real cu organizaţiile studenţeşti
 Realocarea sumelor destinate obiectivelor de investiţii, precum şi reparaţiilor capitale
 Reanalizarea obiectivelor de investiţii
 Recuperarea şi refacerea taberelor pentru elevi și studenți 
 Reconsiderarea consiliilor consultative ale M.E.C.T.S. după consultarea universităţilor şi a partenerilor sociali
 Gestionarea eficientă şi transparentă a resurselor
 Continuarea proiectelor privind acesul la internet rapid într-un număr cât mai mare de localităţi prin dezvoltarea rețelei RoEduNet


Am citit cu totii? Bravo si nu ne intrebam nimic. Eu personal ma intreb, desi nu imi va raspunde nimeni cred, cum poate Ministrul Educatiei din Romania sa sprijine revistele stiintifice romanesti in vederea cresterii scorului relativ de influenta? Pentru cei care nu stiu ce e un scor relativ de influenta, va pot informa ca este un indicator statistic in calcularea caruia se iau in considerare printre altele numarul de citari ale articolelor dintr-o revista in alte reviste academice din acelasi domeniu (sau din alte domenii depinde). Pai, ma intreb, cum facem sa crestem numarul de citari si implicit valoarea acestui indicator? Ma mai intreb si daca asta e cu adevarat treaba ministerului educatiei? Ma mai intreb daca se da ordin de ministru de exemplu pentru ca in orice articol stiintific care urmeaza a fi publicat de fiecare cercetator si cercetatoare din Romania sa fie incluse un minim de 10 citari din reviste romanesti si nu respect acest ordin mi se va retrage titlul de doctor in stiinte?

Ma mai intreb si alte lucruri: de exemplu care e distanta dintre stiinta si aplicatie? Cat e ea de mare? Cine o masoara? Cu ce o masoara? Am cunoscut un profesor universitar din domeniul ingineriei, care imi spunea ca in constructii spre exemplu, domeniu stiintific din care provine dansul, cand aude de masurat scoate imediat ruleta. Eu, din stiinte sociale cand aud de masurat ma gandesc la scale. Deci ramane de aflat totusi cum va masura ministerul educatiei distanta asta de la stiinta la aplicatie ca sa se asigure ca canalele de finantare vor fi eficiente in conectarea universitatilor cu alte organizatii. A da, mai era ceva, cum poate un canal sa sporeasca conectivitatea? Presupunem ca exista o conectivitate cu un diametru mai mic in prezent a carui diametru poate fi marit prin introducerea unui canal? Si nu in ultimul rand ce este domne un CANAL DE FINANTARE? Contul meu bancar din care imi scot banii ca sa imi finantez existenta este un canal?

Ca sa termin cu invatamantul superior: care sunt domeniile cu potential de performanta in cercetarea stiintifica? Stiintele juridice sunt? Artele sunt? Arhitectura este? Dar urbanismul? Dar mecatronica? Relatiile internationale si studiile europene este un astfel de domeniu? Sau poate sociologia? Cum va evalua ministerul educatiei potentialul de performanta in cercetarea stiintifica? O fi existand el un plan...

In invatamantul preuniversitar lucrurile sunt clare: formare de cadre didactice (se face de 4 ani de zile, mii daca nu zeci de mii de cadre didactice din sistem au fost deja formate intr-o varietate de feluri si pe o varietate de teme de la violenta scoala la educatia pentru sanatate), combaterea abandonului scolar (atentie ca aici exista niste premise nu tocmai incurajatoare caci se pare ca rata abandonului in Romania, calculata pe cohorta ne arata ca aproximativ o patrime dintre copii care intra azi in clasa I nu vor ajunge sa termine clasa VIII) si de ce nu implementarea programului scoala de dupa scoala (adica din spatele scolii nu dupa terminarea orelor de curs) aici desigur remarcam marca excelentei gramaticale a absolventei de drept unde se stie doar ca gramatica este o disciplina importanta. Doar ca asta cu scoala dupa scoala nu prea ma incanta ca are iz PDL-ist caci a fost trecuta in legea educatiei nationale asta adoptata de Funeriu cu mare tam tam. Deci nimic original si social-democrat (nici macar liberal).

Cu ce ramanem dupa ce ne-am intins atata cu pseudo intrebari la care nimeni nu ne va raspunde niciodata. Ramanem cu impresia ca problemele sistemului educational din Romania se rezolva in 2 pagini jumatate scrise cu liniuta de la capat. Mai mult, remarcam faptul ca uneori nici macar nu e nevoie de predicat (adica verb adica actiune, pentru absolventii de stiinte juridice) ca sa rezolvam problemele: Canalele de finanţare care să sporească conectivitatea dintre universităţi, institute de cercetare, agenţii şi companii pentru reducerea distanţei de la ştiinţă la aplicaţie este o afirmatie fara predicat deci nu stim ce e cu canalele astea ce face ele domne. Mai descoperim ca nimic din evolutiile recente inregistrate si in invatamantul preuniversitar (introducerea finantarii pe elev spre exemplu) si nici din cel universitar (clasificari, ierarhizari, asigurarea calitatii, proiectele structurale care au dezvoltat o serie de strategii, instrumente si directii viitoare de dezvoltare insitutionala pentru universitati) nu conteaza. Mai interesant nu apare nicaieri un concept fundamental ideologic pentru social-democratie si chiar pentru liberalism si anume echitatea, egalitatea de sanse. Dar desigur acestea sunt chestiuni minore in fata nevoii imperioase de a "reconsidera consiliile consultative". Pai e simplu: nu mai e nevoie de ele caci practic pe cine sa consulte? Doar nu e bolnav nimeni la MECTS :)

Cetateanul afectat

Fara prea multe analize, un fel de "no comment" la evenimentele curente:
Intru ieri seara pe la ora 18 intr-un magazin universal de carteir, Mega Image, pe strada Icoanei, pe langa Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti. Eram insotit de persoane credibile (un baietel de 1 an si 5 luni si mama acestuia). Cumpar o paine, niste fructe, pufuleti si bere. Pana aici, o seara ca aproape toate serile la plimbare cu copilul (minus berea, pe aia nu o cumpar in fiecare seara ca sa nu credeti ca sunt alcoolic). De aici povestea devine interesanta: la casa doamna trecea resemnata produsele prin dreptul cititorului de coduri de bare... piu piu... dintr-o data se anima si zice "cheia". Pentru cine nu stie "cheia" se foloseste cand se inregistreaza ceva gresit in casa si trebuie scazut. Eu ma uit, nu pricep. Ea se uita la mine si sec zice "nu mai vindem bere". Eu ma uit cu ochii cat cepele la ea in continuare incapabil sa inteleg ce se intampla. Noroc cu baiatul mai tanar de la cealalta casa care zice "nu mai avem voie pana pe 31 ianuarie sa vindem bere dupa ora 17. Din cauza protestelor stiti..." Zambesc. Platesc. plec.

Nu voi comenta. Nu am nimic cu protestele si nici povestea asta nu are nimic cu protestele. Dar e dragut, caci daca stai sa analizezi serios "efectele colaterale" si "masurile irationale" ale acestor zile incepi sa descoperi lucruri. Pot zice ca sunt "o victima"? Si totusi aia in piata au inceput sa se bata intre ei chiar daca eu nu am avut voie sa imi cumpar bere. In stiintele sociale e o chestie celebra legata de efectul pe care un fluture care bate din aripi in Himalaya il produce asupra democratiei americane...

And now what?

Ma tot uit si eu ca cetateanul la televizor, la stirile de pe internet, pe bloguri, pe editoriale si alte asemenea. Subiectul manifestatiilor din intreaga tara si din Bucuresti este in mod evident o tema ce se cere din ce in ce mai mult comentata.

Colegul si coautorul acestui blog, profesorul Hacean, care detine in prezent o alta fituica online, "Colectionarul de date", a initiat interogari cu privire la proteste. Dar colegul meu, profesorul Hancean, care preda la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, nu este singurul si nici macar cel mai cunoscut. E drept ca ma asteptam de la dansul, in calitatea lui de colectionar de date (auto-proclamat), sa colectioneze imagini, citate, analize la cald etc pe baza carora sa ma apuc eu acum sa scriu pareri, propuneri, sugestii etc. Colectionarul de date m-a dezamagit din punctul asta de vedere, el s-a apucat sa se intrebe metaforic "Cine organizeaza si regizeaza aceste proteste? Cum a luat nastere ideea protestelor? Care este scopul real al acestor demonstratii? De ce Opozitia a refuzat in primele zile asocierea explicita si directa cu protestul? De ce Irinel Columbeanu a facut o baie de multime aseara (15.01) – o baie cam rece, noroc cu haina de blana pe care o avea – ? Unde a plecat Irinel Columbeanu dupa protest, cu taxi-ul?" Pai ce raspunsuri sa obtinem la aceste intrebari? Si chiar daca aflam raspunsurile astea la ce ne folosesc ele. Va propun sa o luam un pic altfel...

Foto: Constantin Barbu / HotNews

In Romania se protesteaza. Asta este dupa parerea mea cea mai mare veste din 1996 incoace. In 1996, pentru cei mai tineri dintre cititorii nostri fideli, s-a  intamplat in Romania un mare eveniment: democratia a invins iar regimul neocomunist iliescian a fost schimbat democratic prin vot. Ce s-a intamplat dupa aia pana astazi poate face obiectul unui alt articol/analize etc. In 2012, la vreo 16 ani mai tarziu, democratia exista in Romania si se manifesta sub forma protestului si exprimarii libere pe strada a cetatenilor si cetatenelor. Probabil acest moment trebuie savurat de noi toti. Traim intr-o tara democratica, in care libertatea de exprimare nu este doar un concept ci iata o realitate, se intampla, putem sa o atingem (si sa urlam este :)). Ba chiar, ar trebui sa fim si mai linistiti pentru ca...
In Romania se protesteaza pentru democratie, libertate, bunastare. Daca privim "contextul international" trebuie sa fim fericiti ca in Romania pe strada ies diverse persoane, grupuri de persoane, care sustin idei democratice spre deosebire de exemplu de tara vecina si prietena Ungaria, unde extremismul de dreapta se manifesta impotriva democratiei si a libertatii. Pe scurt, fara sa intram in analize inutile, cred ca putem sa cadem de acord ca la noi pentru prima data in ultimii ani e "mai bine ca la ei". Si totusi...
In Romania se protesteaza si atat. Aici lucrurile incep sa se coloreze din perspectiva privitorului neangajat. Las, de la birou, de pe canapea, din fotoliu din fata televizorului sau ceva mai angajat (cu salariu bineinteles) in studioul de televiziune, privitorul "analist" emite pareri, opinii, comentarii sau verdicte. Dar, dincolo de toate astea, eu ma uit la televizor si vad ca nimeni, in ultimele zile (4 sau 5 depinde cum numaram), nu reuseste un lucru relativ necesar (cred eu): sa construiasca ceva pe baza acestei manifestari populare a nemultumirii individuale. Sa ii luam pe rand: partidele politice din Romania sunt incapabile sa gestioneze nemultumirile (puterea) si incapabile sa coaguleze miscarea in jurul unei agende care sa triumfe la vot (opozitia). "Societatea civila" este la televizor aproape tot timpul insa nici ea nu prea stie ce sa zica, in afara de faptul ca oamenii sunt nemultumiti. Pai multumesc asta vad si eu la televizor ce rost are sa imi comentezi. E ca la meciurile de fotbal de la televizor cand comentatorul iti povesteste exact ceea ce vezi oricum si singur pe ecran (cutare ii paseaza lui cutare sut si ratare). Dar Radu Cosasu a scris de mult despre acest stil de "comentariu sportiv". Si Mircea Dinescu la un moment dat la Realitatea in direct a tinut sa zica "mai lasati-ma cu transmisiile astea in care o fatuca ne povesteste ce vedem si noi pe ecran" (e mai mult o parafraza, Dinescu avea ceva de povestit despre escapada lui in Piata Obor si cum a incurajat el un cetatean sa se transforme in societate civila). Ramane insa un fapt evident: "liderii de opinie" de la televizor nu prea stiu ce sa faca cu aceste proteste. Televiziunile... pai televiziunile fac ce stiu ele ca trebuie sa faca: transmit in direct. E fascinant cum cel putin patru televiziuni transmit cu cel putin trei reporteri insotiti de cameramani mobili, plus una sau doua camere fixe, live in direct non-stop (minus cele cateva minute de publicitate obligatorii ca doar trebuie sa aibe bani sa plateasca legatura la satelit si curentul electric si motorina de la generatoare) si totusi cumva rateaza fix momentele importante. E ceva groaznic de frustrant: sa te uiti ore in sir la televizor si in momentul in care chiar se intampla ceva "senzational" sa ratezi si sa fie nevoie sa vezi cateva ore mai incolo inregistrat. Liderii autodeclarati: presedintele tuturor romanilor Dan Diaconescu... huo; primarul tuturor bucurestenilor Irinel Columbeanu - huo cu bonus bobarnace; fostul primar Viorel Lis... aproape un bobarnac, dar asta pentru ca de fapt cine isi mai aduce aminte cine e Viorel Lis... si la final reporterii televiziunilor: sacrificati pe altarul stirilor, batuti, capete sparte, sange siroind. Respect. Oare de ce si-au luat-o reporterii de televiziuni cel mai rau dintre toti nevinovatii care au fost la proteste pasnice?
In Romania se protesteaza pasnic (intrucatva). In vidul total de idei care inconjoara protestele este absolut explicabil si normal sa apara si momentele necesare de violenta. Pai cum: te duci tu stai ore in sir in picioare, tremuri de frig, agiti o mana, un fular, un mesaj, o cruce sau un sicriu (de o parte a gardului) sau stai cu geaca si plasticele alea pe tine cu casca pe cap si bastonul la cingatoare (de partea cealalta a gardului) si la plecare cel putin sa arunci o piatra, sa nu spargi un cap sa nu pocesti o mecla enervanta? E normal, omul se descarca nervos. E mai bine asa, plecam toti la culcare multumiti. Tineretul ca a incendiat si a spart un geam de la placintarie sau de la vodafon (ce or fi avut cu vodafonu domne?) sau de le exchange, jandarmul satisfacut ca a fugit pe strada, a tras cu pusca aia misto cu care nu prea apuca sa traga decat la antrenament unde stim doar ca nu e ca in realitate si a ciomagit pe cineva. Pe un blog cineva scria ca treaba jandarmului este sa bata. "Romania stat politienesc". Eu as indrazni sa zic ca jandarmul este manifestarea "violentei legitime exercitata de stat pe teritoriul sau". Intelectualisme.
Democratia romaneasca este frumoasa. Asta ar fi concluzia pe care am putea sa o extragem partial din cele de mai sus. Fiecare persoana are o agenda (evident) si o striga in piata, la televizor, pe blog sau acasa. Cred ca este cel mai frumos exemplu pe care un absolvent de stiinte politice ar putea sa il ofere ca ilustratie pentru ce inseamna democratia directa. Pensiile mici, Rosia Montana, saracia, taxa auto, FMIu', Banca Mondiala, mafia, coruptia (si lista ar putea sa fie continuata de un colectionar adevarat), sunt elementele amestecului eterogen de subiecte generoase si oameni frumosi pe care il putem admira zilele astea nu doar in Bucuresti ci peste tot prin tara... a pana si "galeriile" s-au concentrat si au decis ca protesteaza impotriva legii care ii pedepseste cu inchisoarea daca intra cu petarde si fumigene pe stadion.
Deci despre ce e vorba? Fie ca ne place sau nu, dincolo de admiratia fenomenului democratic al protestului in sine o serie de ganduri ar trebui sa ne preocupe. Democratic vorbind exista mai multe solutii dar doar una dintre ele va ajunge sa fie "rezolvarea". Analistii politici au exprimat o multime de idei, principii, previziuni pe care un cititor cu adevarat interesat le poate cauta in spatiul virtual si le poate parcurge. Pe mine aici nu ma prea intereseaza pentru ca le gasesc foarte putin fundamentate fie pe o intelegere a realitatii din strada, fie pe o intelegere a conceptelor teoretice fundamentale. Sa exemplific: se afirma ca actiunea din strada este o "actiune colectiva spontana", ca Basescu si "ai lui" nu au inteles ca "noul management public s-a dovedit gresit" ca atare reforma bazata pe principiile acestui "nou management public" nu poate fi tolerata si nici realizata. Pai, fara sa intram in chestiuni academice aici, actiunea colectiva spontana este un oximoron, pentru ca o actiune colectiva, prin definitie presupune niste alegeri rationale facute de persoanele dintr-o comunitate care vor sa isi rezolve o problema. Iar noul management public se bazeaza, teoretic, pe "descoperirea" ca birocratia este nu doar ineficienta ci si contra-productiva. Daca ne aducem aminte ca inainte de inceputul protestelor chiar Curtea de Conturi a Romaniei a publicat un raport (cum face in fiecare an de altfel) in care constata faptul ca chiar institutiile publice sunt cele care au privat bugetul statului de o suma frumusica am putea sa fim inclinati sa fim de acord cu faptul ca "Statul" poate ca ar trebui un pic reformat. Dar se striga in strada "Reforma statului"? A zis cineva care ar fi alternativele la reforma statului? Opozitia politica cere proteste de strada si mai ample... cere demisii (a ministrului, a primului-ministru), suspendarea presedintelui. Opozitia analista condamna "noul management public", fara a intelege prea bine ce e el. Blogurile fierb, opiniile curg.
And now what? Sa fim romani domne ca a fost ziua lui Eminescu... Bun si? Ma tot intreb. Eu ma gandeam asa in timp ce priveam: un plan ne trebuie. Agenda individului din piata trebuie cumva transformata in politici la nivelul statului. Democratia nu poate functiona doar direct, ea trebuie sa se manifeste sub forma politicilor si a guvernarii "bazate pe dialog". Da si asta cu dialogul e amuzanta... cine cu cine dialogheaza? In piata dialogheaza om cu om, apoi grup de oameni cu grup de jandarmi. In politica dialogheaza institutii si organizatii. Societatea civila organizata, institutiile si organizatiile statului, alte tipuri de actori dialogheaza pentru a stabili agende, masuri, politici. Preferintele individuale se agrega in general in preferinte colective care se manifesta mai apoi sub diferite forme intr-o dinamica institutionala continua care face ca o democratie sa functioneze si sa fie ceva mai mult decat o adunare eterogena de persoane. Sunt de acord, Jos Basescu, Jos Guvernul, Jos Dictatura (care?)... insa nu pot sa nu ma intreb "Bun si?". Care e alternativa democratica institutionala? Ce punem in loc? Care e programul? Inteleg: liberatea, democratia, egalitatea, unitatea trebuie sustinute si aparate. Evident permanent si vigilent. Ma bucur ca oamenii intr-un final au iesit sa apere si sa sustina ce e important pentru ei. Ma bucur ca pentru ei principiile democratice sunt importante. Dar toate aceste principii daca nu le traducem in guvernare, in institutii, in politici nu vor produce niciodata bunastarea mult dorita.

Chiar daca Basescu isi da demisia, chiar daca Basescu este suspendat, chiar daca vor fi organizate alegeri anticipate, chiar daca nu vor fi alegeri anticipate, chiar daca guvernul Boc va fi remaniat, chiar daca nu va fi remaniat, chiar daca protestele de strada vor continua, chiar daca nu vor continua, chiar daca USL castiga detasat alegerile, chiar daca nu castiga alegerile, dincolo de toate astea ramane o problema: cum? Ca parca vad ca la alegeri programul partidelor va fi "anti-PDL" si atat... iar oamenii din strada parca ziceau (unii dintre ei) ca sunt impotriva spectrului politic, ca nu sunt reprezentanti... a pai asta deja devine o problema serioasa... analistii? cineva? pe asta cum o rezolvam?

Romanul stiintific, un nou curent in literatura...sau primul scriitor de dorobanti

1. DEBUT SCRIITORICESC
Consemnam: o noua carte in peisajul literar romanesc; cartea de debut a unui autor ce promite foarte mult: Andrei Hrebenciuc (fiul lui Viorel si fost prieten al Ebei).


2. METAFIZICA CRIZEI
Cartea are un nume metafizic: "Iluzia. Erou si antierou in crizele economice"


3. AUDIENTA ALEASA
In sala, la evenimentul de lansare, au fost prezenti: deputatul Viorel Hrebenciuc (expert in arta iluziilor), Florin Georgescu (anti-eroul basmului in care spanul vrea sa puna mana pe presedintia BNR, detinuta de Fat Frumos), MM Stoica (analist de fotbal, fost presedinte de club de fotbal, bataus, cu carare pe mijlocul capului si senzatii de intelectual subtil), Dragos Bucurenci (un bucurenci grav, neinteles de societatea inalta in care se invarte) si altii.


4. PARERILE CARE SE CONSTRUIESC CU TIMPUL
Autorul explica perspectiva din care a tratat relatia om-criza:

"Am inceput sa urmaresc tot ce se intampla in America si, cu timpul, mi-am conturat o parere. Am analizat felul in care oamenii iau decizii in fata unor situatii economice, si astfel am reusit sa adun aceste experiente in cartea asta, " (sursa: Revista VIP)


5. TINERI CARE INTELEG SI SEMNALEAZA
Livia Lixandru de la Revista VIP, ne spune despre Andrei Hrebenciuc ca:

Andrei Hrebenciuc este unul dintre tinerii care au reusit sa inteleaga si sa semnaleze publicului problemele cu care se confrunta populatia in acest moment. In urma cu cateva zile, acesta si-a publicat prima carte, pe care a intitulat-o "Iluzia", volum in care a reusit sa dezvaluie problemele actuale ale romanilor.

6. AUTORI CARE NU-SI CITESC CARTEA
Andrei H. ne spune la punctul 4 ca in carte vorbeste despre America. Livia L. ne spune la punctul 5 ca Andrei H vorbeste in carte despre problemele romanilor. Asta ne face sa ne intrebam: care dintre cei doi a citit cartea?

7. ROMANUL STIINTIFIC
Rezolvam problema apeland la un al treilea individ: Ioan Gh Rosca (rector ASE si profesor al barbatilor din familia Hrebenciuc). Iata ce spune domnul rector, care, fireste ca a citit si dansul volumul:

"Andrei Hrebenciuc este foarte curajos. Lupta lui este să arate că este Andrei, nu Viorel. Andrei este preparatorul meu (preparator universitar doctorand, n.r.). Viorel a fost colegul meu", a spus rectorul ASE, Ion Gh. Roşca, care a apreciat că autorul a creat un "roman ştiinţific", iniţiind astfel un nou curent." (sursa: mediafax)

8. MOISA ALTAR
Un alt profesor al barbatilor din familia Hrebenciuc (Moisa Altar) spune ca:

"Cartea e o reuşită. Este scrisă cu talent"


9. MERITA SA TE NASTI PENTRU CARTILE LUI ANDREI HREBENCIUC
Ce ne mai spune autorul:
"Este un eveniment pentru care merită să te naşti. (...)Nu voi începe prin a le mulţumi părinţilor, pentru că ar fi prea puţin. Părinţilor le voi mulţumi prin ceea ce voi face de-a lungul vieţii",

10. ANDREI SI DOMNISOARELE
Liviu Dadacus (mediafax) ne spune cate ceva despre atmosfera:

După aprecierile profesorilor săi, care nu s-au sfiit să constate că sala aulei ASE - arhiplină, de altfel - este înţesată de foarte multe domnişoare, şi să opineze că acestora le va plăcea "să aibă în inimă ceea ce vor citi din carte", Andrei Hrebenciuc a ţinut un discurs scurt, el fiind vizibil emoţionat.

11. VIATA CA ILUZIE
Andrei Hrebenciuc, fragment de discurs la lansarea cartii:
"Toată viaţa este o iluzie: iluzia că suntem fericiţi, bogaţi sau importanţi. Singurul moment în care această iluzie dispare este atunci când trecem în nefiinţă şi vedem dacă istoria ne-a rezervat şi nouă un loc. (...) Şi vreau să-mi faceţi o promisiune: nu vreau să deveniţi nişte spectatori de primă clasă ai societăţii moderne. Caracterizarea nu e plăcută, sunt acei oameni destul de proşti încât să creadă că înţeleg ceea ce li se serveşte, dând crezare unor iluzii, în loc să fie conştienţi că realitatea e în altă parte"

12. VIATA SUB ACOPERIRE
Viorel Hrebenciuc, despre incercarile de a-si tine fiul sub acoperire:
"Toată viaţa am încercat să nu îl acopăr cu personalitatea mea. Acum am văzut că, şi chiar dacă aş încerca să îl acopăr, nu mai e posibil"

Semnat: Redactia

Cercetare aplicata.ro este prima comunitate online a universitarilor romani

Anul acesta a luat nastere ceea ce in limbajul universitarilor s-ar numi prima comunitate academica romaneasca pentru cercetarea aplicata. In fapt, este vorba despre o infrastructura online, disponibila tuturor cercetatorilor si profesorilor romani. Pe aceasta platforma, pot fi diseminate informatii cu privire la ultima carte scrisa, prima zi de cercetare, etc etc Un spatiu al interactivitatii in care cercetatorii si profesorii din domeniul sociologie, stiinte politice, filosofie, economie, relatii internationale etc pot schimba idei si informatii pe marginea unor teme comune.



Link-ul catre aceasta comunitate este http://www.online.cercetare-aplicata.ro/

Continuatorul celebrului Contracurentului

Buna ziua, dragi cititoare si cititori!
Ne reintalnim intr-o formula schimbata si deci mai buna. Contracurentilor este varianta imbunatatita a contracurentului.wordpress.com La fel ca in industria auto, un model nou este mai bun si mai imbunatatit decat modelul vechi. Un apple din 2010 este mai bun decat un hp din 1999. Si tot asa. Ati prins ideea. Sigur. Nu tot ce este nou, este mai bun. Dar de data asta credeti-ne pe cuvant ca asa-i.

Autorii

PS: Suntem un dual core, adica un procesor cu doua miezuri. Asta inseamna ca ne si putem incinge mai usor, dar si ca putem procesa mai repede. Problema intotdeauna este sistemul de operare.