Fara prea multe analize, un fel de "no comment" la evenimentele curente:
Intru ieri seara pe la ora 18 intr-un magazin universal de carteir, Mega Image, pe strada Icoanei, pe langa Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti. Eram insotit de persoane credibile (un baietel de 1 an si 5 luni si mama acestuia). Cumpar o paine, niste fructe, pufuleti si bere. Pana aici, o seara ca aproape toate serile la plimbare cu copilul (minus berea, pe aia nu o cumpar in fiecare seara ca sa nu credeti ca sunt alcoolic). De aici povestea devine interesanta: la casa doamna trecea resemnata produsele prin dreptul cititorului de coduri de bare... piu piu... dintr-o data se anima si zice "cheia". Pentru cine nu stie "cheia" se foloseste cand se inregistreaza ceva gresit in casa si trebuie scazut. Eu ma uit, nu pricep. Ea se uita la mine si sec zice "nu mai vindem bere". Eu ma uit cu ochii cat cepele la ea in continuare incapabil sa inteleg ce se intampla. Noroc cu baiatul mai tanar de la cealalta casa care zice "nu mai avem voie pana pe 31 ianuarie sa vindem bere dupa ora 17. Din cauza protestelor stiti..." Zambesc. Platesc. plec.
Nu voi comenta. Nu am nimic cu protestele si nici povestea asta nu are nimic cu protestele. Dar e dragut, caci daca stai sa analizezi serios "efectele colaterale" si "masurile irationale" ale acestor zile incepi sa descoperi lucruri. Pot zice ca sunt "o victima"? Si totusi aia in piata au inceput sa se bata intre ei chiar daca eu nu am avut voie sa imi cumpar bere. In stiintele sociale e o chestie celebra legata de efectul pe care un fluture care bate din aripi in Himalaya il produce asupra democratiei americane...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu